Între timp, relația lui Einstein cu Maric s-a aprofundat, dar părinții săi s-au opus vehement relației. Mama sa s-a opus în special din cauza originii sârbești a acesteia (familia lui Maric era creștină ortodoxă de est). Cu toate acestea, Einstein și-a sfidat părinții și, în ianuarie 1902, el și Maric au avut chiar un copil, Lieserl, a cărui soartă este necunoscută. În 1902, Einstein a atins poate cel mai de jos punct din viața sa. Nu s-a putut căsători cu Maric și nu a putut întreține o familie fără un loc de muncă, iar afacerea tatălui său a dat faliment. Disperat și șomer, Einstein a acceptat slujbe umile, dând meditații copiilor, dar a fost concediat chiar și din aceste slujbe. Punctul de cotitură a venit mai târziu în același an, când a obținut un post de funcționar la biroul elvețian de brevete din Berna. Cam pe atunci, tatăl lui Einstein s-a îmbolnăvit grav și, chiar înainte de a muri, și-a dat binecuvântarea pentru ca fiul său să se căsătorească cu Maric. Ani de zile, Einstein va trăi o tristețe enormă, amintindu-și că tatăl său murise considerându-l un ratat. Având pentru prima dată un venit mic, dar constant, Einstein s-a simțit suficient de încrezător pentru a se căsători cu Maric, lucru pe care l-a făcut la 6 ianuarie 1903.Termină repede de analizat cererile de brevet, lăsându-i timp să viseze cu ochii deschiși la viziunea care îl obseda încă de la 16 ani: Ce s-ar întâmpla dacă ai alerga alături de un fascicul de lumină? În timp ce era la școala politehnică, studiase ecuațiile lui Maxwell, care descriu natura luminii, și descoperise un fapt necunoscut, că viteza luminii rămâne aceeași, indiferent de viteza cu care se mișcă cineva. Acest lucru încalcă însă legile mișcării ale lui Newton, deoarece în teoria lui Isaac Newton nu există o viteză absolută. Această intuiție l-a determinat pe Einstein să formuleze principiul relativității: ,,viteza luminii este o constantă în orice cadru inerțial.” În anul 1905, Einstein a publicat patru lucrări în Annalen der Physik, fiecare dintre acestea urmând să modifice cursul fizicii moderne. Einstein a fost primul care a asamblat întreaga teorie a relativității și care a realizat că aceasta era o lege universală a naturii, nu o invenție curioasă a mișcării în eter, așa cum credeau Poincaré și Lorentz. Astfel, în secolul al XIX-lea existau doi piloni ai fizicii: Legile mișcării ale lui Newton și teoria luminii a lui Maxwell, iar Einstein a fost singurul care și-a dat seama că acestea se aflau în contradicție și că una dintre ele trebuie să cadă.